Caracterizarea directă

     - DIRECT DE CĂTRE NARATOR
     - AUTOCARACTERIZARE
     - TEHNICA REFLECTĂRII POLIEDRICE / OGLINZILOR PARALELE
     - un personaj este văzut în chip diferit de mai multe instanţe narative: personaje, narator

     Caracterizarea indirectă

     - PRIN GÂNDURI ŞI SENTIMENTE
     - PRIN LIMBAJ
     - PRIN VESTIMENTAŢIE
     - PRIN NUME
     - PRIN FAPTE
     - PRIN MEDIUL ÎN CARE TRĂIEŞTE
     - TEHNICA BASORELIEFULUI
     - celelalte personaje, prin modul de construcţie a lor, sunt menite a proiecta figura unui personaj

     Fişa de caracterizare a personajului(Ex: Enigma Otiliei)

     - Locul şi rolul personajului în operă – personaj eponim, important; prezenţă complexă şi enigmatică; o posibilitate de concretizare a misterului feminin; relativizarea personajului se realizează prin însumarea perspectivelor (tehnica reflectării poliedrice)

     Prezentarea modalităţilor folosite pentru caracterizare:

     - caracterizarea directă – realizată de narator; se confundă cu viziunea personajului reflector, Felix (spre exemplu, portretul fizic)
     - autocaracterizarea – Otilia îşi recunoaşte defectele, dând dovadă de maturitate
     - caracterizarea făcută de alte personaje – părerile sunt, de multe ori, diametral opuse; rezultă un portret realizat între oglinzi paralele
     - este femeia ideală pentru Felix şi pentru Pascalopol (perspectiva tânărului şi a bărbatului matur)
     - perspectiva celorlalte personaje: Aglae, Aurica, Olimpia, Titi – jignitoare, din cauza invidiei; Costache o consideră în continuare, un copil; Stănică o invidiază, dar o şi admiră
     - caracterizarea indirectă – prin fapte şi gesturi – se conturează aceeaşi personalitate enigmatică, prin unele fapte contradictorii pentru Felix
     - caracterizarea prin relaţie cu celelalte personaje
     - caracterizarea prin mediu – descrierea camerei Otiliei (prin ochii lui Felix) – sugerează exuberanţa fetei; sunt semnificative oglinzile mobile pentru aerul de mister care învăluie personajul
     - ultima imagine a Otiliei – fotografia din care Felix nu o mai recunoaşte : „Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul. Avusese dreptate fata: 'Noi nu trăim decât cinci-şase ani'”
     - Modalităţile de caracterizare şi trăsăturile personajului se ilustrează prin citate sau scene semnificative
     Concluzii; exprimarea opiniei în legătură cu personajul Otilia – un personaj memorabil; imaginea feminităţii (în viziunea autorului)