MODURI DE EXPUNERE

      Naraţiunea- un mod principal de expunere în opere epice

      Caracteristici:

–există povestitor, personaje şi acţiune
–relateaza fapte și întâmplări
–există un subiect (cu momentele subiectului)
–acțiunea e plasată într-un context spațio-temporal
–există conflicte care pun în mișcare acțiunea
–acțiunea este redată prin predominanța verbelor
-naraţiunea alternează cu descrierea şi dialogul.
-relatarea se poate face la persoana I (narator subiectiv) sau la persoana a III-a (narator obiectiv).

      Descrierea

      Ea poate fi:

-de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp etc.);
-de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice sau/și morale ale unei persoane).

      Caracteristici:

-frecvența substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele statice la modul indicativ, timpul prezent sau imperfect.
–prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil
-sunt prezentate trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unui colț din natură etc.
-prezența cadrului temporal și spațial: ex.un decor interior, un peisaj, un anotimp etc.
–atmosfera generală poate fi de liniște, freamăt, veselie etc.
–prezența unui câmp lexical dominant
–poate apărea împletită cu narațiunea, dialogul sau monologul;

      Dialogul

–marcă a genului dramatic, prezent însă și în genul epic
-există minimum două personaje care participă la dialog
–formal este marcat de linie de dialog sau de ghilimele
–există un subiect de discuție, prin dialog, se comunica, in modul cel mai direct cu putinta, idei, informatii, opinii, explicatii
-dialogul dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă
-dialogul marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi, ezitări ale personejelor
-dialogul este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate
-dialogul este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor

      Monologul

      Tipuri de monolog literar: epic, liric, dramatic.

      Se poate vorbi și de un monolog interior, când un personaj vorbește în gând (cu sine) și de un monolog teatral, când un personaj vorbește singur, pe scenă, în fața spectatorilor.

-nu are replici şi nici destinatar.
-se desfăşoară în situaţii restrânse.
-are dimensiuni variante.
-sunt specifice exclamaţiile.
-este specific operelor literare.
-poate lua forma unei confesiuni sau unei povestiri
–are un caracter personal, intim
–este marcat formal prin ghilimele
–vorbirea se face la persoana I